Ubuntu 8.04 LTS

Windows-ul se odihneşte momentan. I-am dat liber pentru că tocmai testez ultima versiune, lansată deunăzi, a Ubuntu - sistem de operare pe care l-am instalat în grabă pe laptopul meu alături de bătrînul XP. Vrei detalii? Dacă ştii deja despre ce vorbesc, treci direct la review, iar dacă nu, te invit să citeşti mai întîi o scurtă istorioară şi cîteva generalităţi.

Auzisem eu ceva despre Linux încă de pe vremea cînd am învăţat să pornesc PC-ul (acu' 10 ani) de la copiii de 12 ani cuibăriţi prin Internet Caffe-uri ca să se holbeze la trupuri goale. De fapt, auzisem că-i un sistem de operare, ceva ca Windows-ul pe care-l avem mai toţi instalat pe computer, doar că mult mai complicat, respectiv utilizat şi înţeles doar de către ciudaţi, hackeri, crackeri, „jmeckeri” cu şapte facultăţi, deloc mintale.

În iunie 2006 eram pornit să-mi instalez Linux pe laptop, în dorinţa de a vedea cu ce e aşa special acest sistem de operare. Caut pe net, vorbesc cu lumea, aflu că de fapt există o gramadă de „linuxuri” (la care se face referire cu apelativul „distribuţie Linux”), câteva sute, toate au alt nume, dar se aseamănă funcţional între ele, sunt cel puţin 99% gratuite, au fiecare plusuri şi minusuri, sunt mai greoaie ori foarte uşor de utilizat. Ok, ce era să aleg? Mi se recomandă răspicat Ubuntu. Cică e un sistem de operare, bazat pe Linux, nou şi deja foarte popular, bineînţeles tocmai potrivit pentru creierul subdezvoltat (d।p.d.v. al cunoştinţelor soft) al unui novice, cum eram eu pe-atunci.

What The F...orce of the nature reprezintă Ubuntu ăsta? Un cuvînt nou în DEX, o freză trendy? Că, la nume de software, mai precis de sistem de operare, nici că mă aşteptasem. Pentru că aveam un pitic pe creier legat de denumire, am căutat foarte multe detalii înainte de a purcede la a descărca cei 700MB, adică CD-ul cu Ubuntu. Pe scurt: am aflat că ubuntu este un cuvînt vechi de origine africană avînd multe valenţe – la fel de multe precum ale înjurăturilor româneşti, dar pozitive, ce privesc comportamentul ideal al oamenilor faţă de cei din jur („bunătate”, „ajută şi vei fi ajutat” etc.). Un om, măcar aparent de tip „ubuntu”, Mark Richard Shuttleworth (vezi la capătul articolului cine e băiatul), a folosit acest cuvânt pentru a da numele unei distribuţii Linux cu principii frumoase: să fie şi să rămînă pe veci 100% gratuită, să poată fi utilă imediat după instalare (fără să pierzi încă trei zile să cauţi/instalezi drivere/programe, precum în cazul Windows), să fie de neclintit în faţa viruşilor, să primească tot gratuit şi fără pauze de-un veac actualizări software de securitate. Ba chiar să ajungă la oricine şi-o doreşte, fără ca acesta să fie nevoit să scoată vreun ban din buzunar (CD-ul/uri cu sistemul de operare Ubuntu pot fi comandate pe net, for free!).